Furnici (Formicidae)

  • Regn:Animalia
  • Încrengătură:Arthropoda
  • Clasă:Insecta
  • Ordin:Hymenoptera
  • Subordin:Apocrita
  • Suprafamilie:Vespoidea
  • Familie: Formicidae

Sunt descoperite peste 20.000 de specii, dintre care cele mai cunoscute sunt cele negre si rosii, precum si furnicile albe, sau termitele. Sunt rude cu albinele si viespile, dovada fiind organul in forma de ac cu venin, din varful abdomenului.

Fiinte sociabile, furnicile traiesc in grupuri mari, numite colonii, in care organizarea muncii este foarte bine pusa la punct.

In general, furnicile sunt insectivore, dar se hranesc si cu plante, iar unele specii isi cultiva singure hrana, crescand paduchi de plante sau cultivand ciuperci, pentru a produce o dieta nutritiva pentru colonie.

Astfel ca, mai multe specii de furnici europene ingrijesc paduchi, pe care ii mulg, mangaindu-i cu antenele pentru a incuraja productia de miere extraflorala, sursa lor de hrana. Desi este bogata in zaharuri, mierea are, in general, putine proteine.

Furnicile mai mici maruntesc frunzele, altele si mai mici le mesteca si le framanta, facand cocoloase, pe care le imprastie prin camere. Aceste cocoloase reprezinta mediul ideal de crestere pentru o ciuperca asemanatoare cu mucegaiul de paine.

Ciuperca digera celuloza si proteinele din materia vegetala, producand nutrientii necesari furnicilor. Micutele furnici ale coloniei plivesc gradina de alte ciuperci intruse. Ciupercile cu mierea extraflorala hranesc cei aprox. 5 milioane de indivizi ai coloniei.

Ca al oricarei insecte, corpul furnicii este format din trei parti: cap, torace si abdomen. Cele sase picioare, care pornesc din torace, sunt acoperite cu perisori fini, cu care furnica isi curata cele doua antene din varful capului.

Antenele sunt organe foarte importante pentru pipait, mirosit sau auzit si inlocuiesc functiile ochilor, multi si adunati la un loc, care sunt putin dezvoltati. De asemenea, antenele le folosesc furnicilor pentru a comunica prin atingere cu celelalte surate din colonie.

In afara de ochi si antene, capul se termina cu un fel de falci, ca niste clesti, arme cu care furnica se apara de dusmani. Tot un fel de clesti, mai dezvoltati si mai ascutiti, au la fiecare picior furnicile-soldati, cele care pazesc musuroiul.

Partea de mijloc a corpului, toracele, este sectiunea in care se gaseste inima, de forma unui tub lung, care pompeaza un fel de sange incolor in tot corpul. Interesant este ca acest proces nu se face prin vase sanguine (ca la alte animale si la om).

Furnica nu are plamani, respiratia fiind facuta prin porii membranei ce acopera tot corpul insectei.

Durata de viata a unei colonii depinde in mod direct de viata reginei. Cand aceasta moare, musuroiul nu va rezista mai mult de cateva luni, deoarece foarte rar regina este inlocuita de o alta furnica. Astfel, fara regina, furnicile parasesc musuroiul, urmand sa aiba aceeasi soarta ca si conducatoarea lor.

Rolul fiecarui locuitor din furnicar (musuroiului) este foarte bine stabilit si respectat in cadrul grupului. Astfel, colonia este condusa de o singura furnica, regina musuroiului, a carei unica sarcina este aceea de a face oua, fiind mereu ingrijita si aparata de toate celelalte furnici. Tot ea este cea care, la inceput, a format colonia.

Dar cum apare, de fapt, si se formeaza o noua familie de furnici ? In timpul zborului nuptial, femela se imperecheaza cu o furnica-mascul, dupa care coboara pe pamant, iar dupa un timp ii cad aripile, ea nemaiputand sa zboare niciodata. Aici incepe cautarea unui adapost (sub o piatra sau intr-un lemn scorburos, in cazul termitelor) sau sapa un tunel subteran.

Din acest tunel principal, care poate avea si 5 metri adancime, se formeaza apoi asa-numitele camere subterane, legate prin alte tuneluri mai mici. Aceste camere vor avea diferite intrebuintari, pe masura ce colonia creste ca numar de furnici: depozitarea hranei, hibernare sau depunerea oualor.

Majoritatea celorlalte furnici din musuroi sunt muncitoare, hrana adunata de acestea fiind impartita “frateste” intre toti membrii coloniei. Grija pastrarii oualor intra tot in atributiile furnicilor muncitoare, care le sterg frecandu-le cu corpul, pentru a nu se depune pamant pe ele.

Ouale se transforma apoi in larve (stadiu in care oul este imbracat intr-un fel de invelis oval, numit cocon), din care vor iesi viitoarele furnici.

Furnica neagra mica  (Lasius niger)

Lucrătorii de sex feminin au o lungime de 3-5 mm. Culoarea lor variază de la negru la maro. Cuiburile sunt construite în grădini, sub pietre, în peluze, sub terase, în gropi de pereți, scoarță de copaci etc. Aceste furnici folosesc adesea păduchi de plante ca sursă de hrană. Furnica mica neagra este cea mai frecventă specie de furnică din casă și grădină.

Daunele provocate de această specie sunt asemănătoare cu cea a furnici.

Furnica faraon (Monomorium pharaonis)

Lucrătorii de sex feminin au o lungime de numai 1,5-2,5 mm, galben-galben cu abdomen cu vârful întunecat. Coloniile de furnici faraon  în mod normal, au mai multe regine. Această specie este foarte termofilă și se găsește numai în clădiri bine încălzite, mai ales în spitale, brutării, bucătării comerciale, piscine interioare etc. Cuiburile ascunse și crearea cuiburilor în zidărie fac controlul foarte dificil.

Pe lângă alimentele dulci, furnicile faraonilor mănâncă în principal materiale care conțin proteine cum ar fi carne, ouă, brânză și sânge. Ei transmit boli și, altfel, sunt neplăcute, în special în spitale. Datorită dimensiunilor mici, sunt capabili să intre în echipamente medicale, pachete sterile și bandaje de rană.

Furnica dulgher (Camponotus spp.)

Furnica dulgher se numara printre acele specii de furnici de dimensiuni mari iar cele mai des intalnite tipuri de furnici dulgher sunt de culoare neagra si maro inchis. Totusi puteti sa intalniti si furnici dulgher de culoare rosie, portocalie sau galbuie. Capacitatea de reproducere este uimitoare iar timpul in care ouale de furnica devin adulti variaza intre 6 si 12 saptamani. Desi furnica dulgher excaveaza si traieste in cuiburi formate in lemn, acesta nu mananca lemnul ci in special dulciuri si carne.