• Regnul: Animalia
• Încrengătură: Arthropoda
• Clasa: Insecta
• Comanda: Diptera
• Subordin: nematocere
• Infraordin: Culicomorpha
• Superfamiliei: Culicoidea
• Familie: Culicidae

Țânțarul comun sau țânțarul obișnuit, țânțarul domestic (Culex pipiens) ca și musca, este unul dintre reprezentanții cei mai banali ai numeroaselor specii de culicide. Are o lungime de 3-6 mm, corpul este zvelt si este acoperit cu solzi fini, aurii, atat pe corp cat și pe picioare, cu trompa îndreptată înainte, palpii maxilari sunt cu mult mai scurți decât trompa la femelă, lungi cât trompa la mascul. Aripile nu sunt pătate. Adultul în timpul repausului se așază paralel cu suprafața suportului, cu vârful abdomenului puțin înclinat spre suport. Emite un bâzâit constant, țiuitor, supărător, care în tăcerea nopții poate fi auzit perfect. Se înmulțește prin ouă, pe care femela le depune într-o pontă ce plutește pe suprafața apei. Larvele se pot dezvolta în tot felul de ape, chiar și foarte murdare, unde, pentru a respira, stau atârnate cu capătul posterior de suprafața apei, fiind metapneuste. Femela se hrănește cu sângele pasărilor, mamiferelor, inclusiv al omului. Masculul consuma suc și nectar vegetal. Este o specie comună în România și Republica Moldova.

Complexul Culex pipiens include 4 specii de țânțari: Culex pipiens, Culex quinquefasciatus, Culex australicus și Culex globocoxitus, răspândite în întreaga lume, care sunt evoluționar strâns înrudite și greu de diferențiat morfologic. Există două subspecii recunoscute de Culex pipiens: Culex pipiens pipiens, răspândită în Lume Veche din nordul Europei până în zonele muntoase din Africa de Sud și Culex pipiens pallens, răspândită la est de Urali în Asia temperată. Mai mult decât atât, Culex pipiens are două bioforme – molestus și pipiens – care se deosebesc prin unele particularități biologice, inclusiv reproducerea și preferințele trofice.

Forma pipiens (Culex pipiens pipiens forma pipiens, forma rurală sau forma de exterior) este anautogenă (femela trebuie să se hrănească cu sânge pentru a depune ponta), eurigamă (pentru înmulțire necesită un teritoriu întins), heterodinamă (intră în diapauză în timpul iernii) și ornitofilă (se hrănește cu sângele păsărilor), larvele populează habitate acvatice exterioare, dezvoltându-se în orice mică baltă pe sol, în locuri mlăștinoase, în apele uzate deversate necorespunzător, etc. din zonele rurale sau periurbane sau turistice. Adesea, densitățile larvelor sunt impresionante. Această formă înțeapă afară în aer liber, în principal păsările.

Forma molestus sau autogenicus (Culex pipiens pipiens forma molestus, forma urbană sau forma de interior, numită și țânțarul domestic, țânțarul de apartament) este autogenă (femela este capabilă să depună prima pontă fără a se hrăni cu sânge, dar când are posibilitatea să o facă, ea manifestă o puternică antropofilie), stenogamă (se poate împerechea în spații restrânse), homodinamă (rămâne activă în perioada de iarnă) și antropofilă (trăiește pe lângă așezările omenești, hrănindu-se cu sângele oamenilor), larvele populează acumulări de apă care se formează în interioare ca subsolurilor inundate ale multor blocuri din orașe, pivnițele inundate, canale de scurgere, apa fiind aici bogată în material organic, temperatura menținând-se destul de ridicată în tot timpul anului, ceea ce permite dezvoltarea permanentă a larvelor. Această formă trăiește în case sau apartamente și înțeapă noaptea în principal mamiferele și mai ales omul. Pătrunderea țânțarilor în apartamente se face prin ferestrele deschise, casa scării și prin canalele termice de la un bloc la altul, chiar și în cele cu subsoluri uscate.

Pe lângă disconfortul pe care îl produc prin înțepăturile lor, care uneori se complică cu o urticarie, acești țânțari pot transmite omului câțiva viruși, care provoacă boli deosebit de grave, și anume: virusul West Nile, virusul febrei Rift Valley, virusul encefalitei de Saint Louis.

Corpul este alcatuit din cap, torace si abdomen. Prezinta doua aripi, iar aparatul bucal este specializat pentru intepat si supt. Prezinta schelet extern din chitina. Capul este format din doi ochi compusi, doua antene articulate si o gura cu piese chitinoase.

Pe partea dorsala a toracelui se prind aripile, iar pe partea ventrala se prind trei perechi de picioare articulate. Abdomenul este format din opt segmente, la fiecare segment, pe partea ventrala, se afla o pereche de orificii respiratorii numite sigme. Respiratia este traheeana.

Copiii sunt tinte ideale pentru tantari: au pielea subtire, vasele sanguine superficiale, usor de patruns si un somn adanc.

Copilul nu suporta mancarimea, asa ca se va scarpina mai mult decat un adult, cauzandu-si mici rani ce favorizeaza infectarea cu bacteriile aflate in mod normal pe piele.

Prin intepatura, tantarii pot inocula omului agenti patogeni care provoaca boli ca malaria, febra galbena si altele, mai ales in zonele geografice tropicale si subtropicale in care astfel de maladii sunt raspandite.

La persoanele foarte sensibile, mai ales daca intepaturile sunt numeroase, zonele afectate se umfla si starea de rau se generalizeaza (urticarie, scaderea tensiunii sanguine). Exista si posibilitatea unor reactii alergice mai grave, precum Sindromul Skeeter, care face ca umflatura cauzata de muscatura sa devina foarte mare, cam de dimensiunea unei prune, si foarte dureroasa. Alergia e cauzata de compusii care se afla in saliva tantarilor. Efectele nu sunt altele mai grave pe termen lung, dar pe moment reactia este mai mult decat neplacuta.

Expuneti cat mai putin pielea, in special dupa ce se insereaza; purtati haine albe, din tesaturi din fibre naturale. Evitati parfumurile pe baza de alcool, deodorantele, fixativul de par: mirosul acestora atrage insectele. Asigurati-va ca in casa, gradina sau pe balcon nu sunt zone umede.

Tantarii se inmultesc in mlastini, lacuri sau oriunde exista apa statatoare.

In numai sapte zile, tantarul ajunge adult. Femela supravietuieste pana la trei saptamani vara si multe luni peste iarna, pentru a-si depune ouale primavara.

Pentru a preintampina un atac al tantarilor, e bine sa improspatam periodic apa din recipiente, sa asanam locurile unde aceasta balteste, sa avem grija ca iarba sa fie tunsa deoarece le place sa se ascunda acolo.

De asemenea, trebuie sa alegem locuri de petrecere a timpului in aer liber care sa beneficieze de o usoara briza sau de curent, pentru ca tantarii nu pot zbura cand bate vantul.